(SCROLL DOWN FOR ENGLISH)
“Parcă peste noapte a decis că nu ne mai ascultă. Noi îi spunem ceva, ea face exact opusul.”
“Când îi cer ceva simplu, el se uită la mine nonșalant și spune nu, apoi o ia la fugă râzând.”
“Negociază după absolut orice instrucțiune. Nu mai am răbdare.”
“În fiecre zi îmi spun că voi avea răbdare, dar când refuză să se spele pe dinți, să vină la masă, să își pună pantofii…să facă orice, rămân fără resurse după primele două ore din zi.”
Am auzit recent replicile acestea de la părinți cu care lucrez. Părinți care vor să îi crească pe copiii lor diferit de cum au fost ei crescuți: cu răbdare, empatie, fără pedepse, țipete, sau teamă…însă cu limite puse cu bun simț. Dar ce pot face, când copilul mic pare că vrea să dicteze totul în casă?
Contravoința este unul dintre conceptele fundamentale în înțelegerea comportamentului copilului (Dr. Gabor Maté și Gordon Neufeld vorbesc mult despre asta). Aici aveți un foarte scurt video: https://www.youtube.com/watch?v=rzoPccbk1yE.
Contravoința nu apare deoarece copilul vrea să te sfideze, să îți ignore cerințele. Este o reacție instinctuală prin care copilul rezistă atunci când simte că este forțat să facă ceva. Este ca un reflex (nu este o reacție plănuită de copil) care se activează pentru a proteja autonomia în dezvoltare a copilului. Contravoința apare când copilul simte că cineva (în acest caz părintele) vrea să îi controleze deciziile și acțiunile.
Să luăm un exemplu: Citești o carte pe canapea, liniștită. Dintr-o dată, partenerul te întrerupe și te roagă să îi aduci un pahar cu apă. Ce înseamnă asta pentru tine? Că trebuie să te oprești din ceva ce îți place, ca să faci ceva pentru el. Dar probabil că i-ai duce paharul de apă, nu-i așa? De ce? Pentru că ții la el (și el la tine) și pentru că știi că și el ar face asta sau altceva pentru tine. Dar ai face asta dacă partenerul tău s-ar fi comportat urât cu tine chiar înainte sau ți-ar fi reproșat că nu ai făcut ceva bine? Probabil că i-ai fi spus să meargă să își ia apă singur, nu? La fel sunt și copiii noștri. Vor spune da cerințelor noastre, când se vor simți conectați, auziți, acceptați.
Deci cum ajungem de la NU-uri repetate la DA-uri?
- Lucrăm la relația cu ei – Connection before correction, cum spune Laura Markham.
- Le oferim ocazii repetate în care au putere de decizie (freedom within limits), pentru ca atunci când va veni timpul să le cerem ceva, ne vor lăsa și pe noi să decidem
- Formulăm clar limitele și ce vrem ca ei să facă (nu ce să nu facă)
- Să păstrăm NU-urile noastre pentru limite cu adevărat importante. Este loc de mai multe DA-uri pe parcursul zilei? Copilul vrea să sară pe canapea. Poate fi periculos, pentru că este înaltă, dar ai putea pune plapume și perne pe jos ca să sară? I-ai oferi alternative potrivite pentru a-și satisface nevoia.
- Ne amintim că suntem o echipă. În loc de Pune pantofiorii și hai să mergem afară, îi poți spune Haide să ne punem amândouă pantofiorii repede, ca să mergem să ne jucăm împreună în parc.
- Presărând momente de conectare prin joacă de-a lungul zilei, vom avea mai puține lupte de putere. Ne putem hârjoni, ne putem preface că suntem roboței, putem cânta despre ce facem… Am scris despre asta în ghidul Cum să ajungi la cooperare folosind joaca
- Stabilim rutine clare și vom scăpa de multe negocieri. Am scris despre asta în ghidul gratuit De ce și cum să folosești rutinele în imagini cu copilul tău
- Îi lăsăm să facă ei regulile, iar noi le executăm. Când ne jucăm cu copiii mici, deseori le dăm instrucțiuni (Haide să ne jucăm cu mingea) și le punem întrebări repetate (Ce formă este asta? Poți pune cubul ăsta aici?). Asta ne pune în poziție de autoritate. Dar joaca ar trebui să fie momentele în care ne lăsăm noi ghidați de ei. Așa, vom ajunge să le cunoaștem mai bine interesele și ne vom conecta.
Ai un copil de 1-3 ani? Cum ți se pare faza aceasta? Este cooperant, sau nu prea? 🙂
—
I-am menționat pe Dr. Laura Markham și Dr. Gordon Neufeld. Știai că vor fi doi dintre speakerii de anul acesta de la Parented fest, cel mai mare festival de parenting din România? Dacă locuiți în apropiere de București, vă recomand să mergeți. Cu siguranță va fi o experiență de neuitat.
Does Your Child Refuse to Cooperate?
“It seems like overnight she decided she no longer listens to us. We tell her something, she does exactly the opposite.”
“When I ask him to do something ordinary, he looks at me nonchalantly and says no, then runs away laughing.”
“She negotiates every little instruction. I have no patience left.”
“Every day I tell myself I’ll be patient, but when she refuses to brush her teeth, come to the table, put on her shoes… to do anything, I’m out of patience after the first two hours of the day.”
I recently heard these complaints from parents I work with. Parents who want to raise their children differently from how they were raised: with patience, empathy, without punishments, yelling, or fear… but with limits set sensibly. But what can they do when their young children seem to want to do only as they please?
Counterwill is one of the fundamental concepts in understanding child behavior (Dr. Gabor Maté and Gordon Neufeld talk extensively about this). Here you have a very short video: https://www.youtube.com/watch?v=rzoPccbk1yE.
Counterwill doesn’t appear because the child wants to defy you or ignore your requests. It’s an instinctual reaction through which the child resists when they feel forced to do something. It’s like a reflex (not a planned reaction by the child) that activates to protect the child’s developing autonomy. Counterwill appears when the child feels that someone (in this case the parent) wants to control their decisions and actions.
Let’s take an example: You’re peacefully reading a book on the couch. Suddenly, your partner interrupts you and asks you to bring them a glass of water. What does this mean for you? That you have to stop doing something you enjoy, to do something for them. But you’d probably bring them the glass of water, wouldn’t you? Why? Because you care about them (and they care about you) and because you know they would do the same for you. But would you do this if your partner had behaved badly toward you just before asking, or if they had ignored you the entire day? You’d probably tell them to go get their own water, right? Our children are the same way. They will say yes to our requests when they feel connected, heard, accepted.
So how do we get from repeated NOs to YESes?
We work on our relationship with them – Connection before correction, as Laura Markham says.
We give them repeated opportunities where they have decision-making power (freedom within limits), so that when the time comes for us to ask them something, they’ll let us decide too.
We clearly formulate limits and what we want them to do (not what not to do).
We save our NOs for truly important limits. Is there room for more YESes throughout the day? The child wants to jump on the couch. It might be dangerous because it’s high, but could you put blankets and pillows on the floor so they can jump? You’d offer appropriate alternatives to satisfy their need.
We remember that we’re a team. Instead of “Put on your shoes and let’s go outside,” you can tell them “Let’s both put on our shoes quickly so we can go play together in the park.”
By sprinkling connection moments through play throughout the day, we’ll have fewer power struggles. We can tickle each other, pretend we’re robots, sing about what we’re doing… I wrote about this in the guide “How to achieve cooperation using play.”
We establish clear routines – which will lead to less power struggles. Kids need predictability. It helps them relax and focus on other things, instead of trying to guess what will happen next. They also get to understand the reason behind your requests better: First we clean up, then we have breakfast, then we get dressed for kindergarten.
We let them make the rules during play. When we play with young children, we often give them instructions (Let’s play with the ball) and ask them repeated questions (What shape is this? Can you put this block here?). This puts us in a position of authority. But play should be the moments when we let ourselves be guided by them. This way, we’ll get to know their interests better and connect.
Do you have a 1-3 year old child? How does this phase seem to you? Are they cooperative, or not really? 🙂
I mentioned Dr. Laura Markham and Dr. Gordon Neufeld. Did you know they will be two of this year’s speakers at Parented fest, the largest parenting festival in Romania? If you live near Bucharest, I recommend you go. It will certainly be an unforgettable experience.