Welcome

De ce conexiunea vine înaintea corectării / Why Connection Comes Before Correction

(SCROLL DOWN FOR ENGLISH)

„Fiecare interacțiune cu copiii noștri ne oferă oportunitatea să le dezvoltăm creierele și să le consolidăm capacitatea de a fi acei oameni care sperăm să devină. Și totul începe de la conexiune.” – Dan Siegel, No-drama Discipline 

Fiecare moment pe care îl petrecem cu copiii noștri este o șansă de a le modela creierul și caracterul. Chiar și momentele dificile – certurile, plânsul, capriciile – sunt oportunități de dezvoltare. Poate că în special acele momente. 

Când copilul meu simte că nu mai poate, când se trântește pe jos și țipă, faptul că decid să rămân lângă ea îi transmite că:

  • emoțiile ei nu mă sperie. Le înțeleg, le văd și o voi învăța cum poate să și le exprime altfel decât aruncând obiecte, lovind, țipând. Emoțiile ei nu mă fac să îmi schimb decizia și nici nu le văd ca pe o intenție de a mă manipula. Este doar dysregulated (dacă aveți un cuvânt bun pentru asta în lb. română, vă rog spuneți-mi-l)
  • că iubirea mea nu este condiționată de comportamentul ei 
  • că oricând nu se va simți bine va putea să îmi spună – creez un spațiu necesar pentru ca ea să aibă încredere în mine și va putea să comunice deschis. Cred că acesta din urmă este cel mai important aspect al relației noastre. In special acum, când copiii mai mari au acces la o lume online pe care noi nu o cunoaștem deloc. Vreau să aibă încredere că atunci când ceva pare nelalocul lui, îmi poate spune și o voi ajuta, nu o voi critica, nu voi exagera, ci vom căuta cea mai bună soluție împreună.

Când un copil aruncă o jucărie pe jos din frustrare, avem două opțiuni: să reacționăm la comportament sau să răspundem la emoția din spatele lui, apoi să vorbim despre comportament într-un moment potrivit. Prima construiește frică și conformism. A doua construiește încredere și reglare emoțională.

Dar să luăm un exemplu cu adulți, cu care poate ne putem identifica. Și țin să vă reamintesc că noi, adulții, avem cortexul prefrontal (responsabil pentru o gamă largă de funcții cognitive superioare) mai dezvoltat decât al copiilor. Să spunem că ai dormit prost. Dar ce să faci, la 7 trebuie să te trezești, duci copilul la grădiniță (unde poate l-ai lăsat cu lacrimi în ochi), apoi mergi la lucru unde trebuie să predai un document. Ești stresată, pentru că știi că ai fi avut nevoie de o zi în plus ca să iasă bine, dar ai făcut ce ai putut cu timpul și resursele pe care le aveai la dispoziție. Șeful tău face des asta…pune deadline-uri aiurea și tu trebuie să lucrezi mereu în grabă. Bineînțeles că el nu își dă seama de asta, pentru că încă nu ți-ai adunat curajul să vorbești cu el despre asta. El comentează că nu a ieșit perfect, în loc să se întrebe de ce ai avea nevoie să îți iasă mai bine. Ajungi acasă epuizată. Copilul tău îți cere să te joci cu el, dar îi spui că mai ai nevoie de puțin timp. Te îndrepți înspre bucătărie și vezi mormanul de vase nespălate în chiuvetă. Cele pe care partenerul ți-a promis că le va spăla. Și atunci lași totul să iasă. Toată frustrarea adunată din timpul zilei, toată furia. Și pare că un gest relativ mărunt (nu a spălat vasele, poate pentru că a lucrat și el și a luat copilul de la grădiniță) te-a făcut să reacționezi așa…exagerat. Când, de fapt, sunt toate acele evenimente. 

Acum… partenerul tău ar putea să “take the bait” (muște momeala) și să se înfurie pentru reacția ta disproporționată SAU poate să facă un pas în spate, să încerce să își păstreze calmul și să se întrebe: Oare asta este chiar despre mine și vase, sau despre ea și cum se simte? Pentru că aveți o relație, pentru că te cunoaște și ține la tine, răspunsul la acea întrebare îi este clar. Și alege să aștepte un moment mai bun să adreseze răbufnirea ta. Pentru că știe că nu ar ajuta să facă asta acum. Poate că după o pauză scurtă te întreabă dacă ai avut o zi grea. Dacă ești ca mine, poate că simți cum ți se înmoaie genunchii la gândul acesta. Știi că în acea situație ți-ai cere scuze pentru reacția ta, i-ai spune că înțelegi că nu a avut timp să le spele și că apreciezi că și-a găsit calmul să nu spună nimic. Așa sunt și copiii noștri: faptul că le suntem acolo în momentele grele spune atât de multe despre relația noastră cu ei. 

Dar mă întorc la o idee foarte importantă pe care am menționat-o: aceea că noi, adulții, avem cortexul prefrontal dezvoltat, pe când cel al copiilor noștri nu este pe deplin dezvoltat.

Ce funcții are cortexul prefrontal? Cortexul prefrontal este una dintre zonele cele mai importante ale creierului uman, responsabilă pentru o gamă largă de funcții cognitive superioare. Iată principalele sale funcții:

  • planificarea și organizarea ideilor – formularea de planuri pe termen scurt și lung
  • luarea deciziilor – evaluarea opțiunilor și luarea unei decizii pe baza lor
  • control – capacitatea de a suprima impulsurile (de a se opri înainte de a reacționa, adică cei mici sunt impulsivi și este natural)
  • flexibilitatea cognitivă – adaptarea la situații noi și la schimbări (de aceea rutinele sunt atât de utile pentru cei mici)
  • integrarea informațiilor din diferite surse
  • atenția selectivă (să rămână concentrați pe anumite informații)
  • înțelegerea gândurilor și sentimentelor altora (le este mai greu să se pună în pielea altora)
  • empatia și comportamentul prosocial
  • reglarea emoțiilor
  • metacogniție
  • și altele

Cortexul prefrontal se dezvoltă complet abia în jurul vârstei de 25 de ani, ceea ce explică de ce copiii și chiar și adolescenții pot avea dificultăți în a-și controla impulsurile și a lua decizii calculate. Iar noi le arătăm că suntem acolo și îi vom ajuta până vor ajunge în punctul în care vor putea să își gestioneze emoțiile. Co-reglare, abia apoi reglare independentă. Cu toții am fi avut nevoie de asta, nu?

❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️

Știai că renumitul Dan Siegel va fi în România între 4 și 5 octombrie 2025? Va fi unul dintre speakerii de la Parented Festival, cel mai mare festival de parenting din România. Alături de el, vor fi prezenți și:

  • Tamara Strijack, psiholog și autoare
  • Dr Gordon Neufeld – expert în teoria atașamentului și psiholog
  • Maggie Dent: educator parental iubită din Australia, renumită cărțile sale despre creșterea băieților și cultivarea copiilor rezilienți
  • Dr Shefali – expert la nivel global în parentajul conștient
  • Dr Laura Markham – principala susținătoare a parentajului pașnic

Sunt ultimele bilete pe care le mai poți achiziționa pentru ParentED Fest. Ai șansa să le cumperi cu 50% reducere folosind codul FINALSALE – introdu codul înainte de a adăuga biletele în coș, pentru ca reducerea să fie afișată corect. Citește mai multe despre ParentED fest aici: https://parentedfest.ro/

❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️

Dacă ți-a plăcut acest articol, te invit să descarci și mini-ghidul gratuit: Ce funcționează atunci când copilul tău te lovește, îți spune lucruri urâte, sau are un tantrum sau să citești articolul Despre limite (un scenariu cu exemple).

Why Connection Comes before Correction

“Each interaction with our kids offers the opportunity to build their brains and further their capacity to be the kind of people we hope they’ll be. And it all begins with connection.” – Daniel Siegel, No-drama Discipline 

Every moment we spend with our children is a chance to shape their brain and character. Even the difficult moments – the arguments, the crying, the tantrums – are developmental opportunities. Perhaps especially those moments.

When my child feels like she can’t cope anymore, when she throws herself on the floor and screams, the fact that I decide to stay next to her tells her that:

  • Her emotions don’t scare me. I acknowledge them, I see them, and I will teach her how she can express them differently than by throwing objects, hitting, screaming. Her emotions don’t make me change my decision and I don’t see them as her intention to manipulate me. She’s just dysregulated.
  • My love is unconditional and her behavior doesn’t change it
  • Whenever she doesn’t feel well, she can tell me – I want to be her safe space, to make sure that she trusts me and that she can communicate openly with me. I think this last aspect is the most important part of our relationship. Especially now, when older children have access to an online world that we don’t know anything about. I want her to trust me enough to tell me when something feels wrong or off.

When a child throws a toy on the floor out of frustration, we have two options: react to the behavior or respond to the emotion behind it, then talk about behavior at an appropriate moment. The first builds fear and conformity. The second builds trust and emotional regulation.

But let’s take an example with adults, that might be more relatable. And I want to remind you that we, adults, have a more developed prefrontal cortex (responsible for a wide range of higher cognitive functions) than children do.

Let’s say you slept poorly. But what can you do – at 7 you have to wake up, take the child to kindergarten (where you maybe left them with tears in their eyes), then go to work where you have to give a presentation. You’re stressed because you know you would have needed an extra day for it to turn out well, but you did what you could with the time and resources you had available. Your boss does this often… sets ridiculous deadlines and you’re always in a rush. Of course he doesn’t realize this, because you haven’t yet gathered the courage to talk to him about it. He tell you that you could have done a better job, instead of asking what you would need to make it better. You come home exhausted. Your child asks you to play with him, but you tell him you need a little more time. You head toward the kitchen and see the pile of unwashed dishes in the sink. The ones your partner promised to wash. And then you let it all out. All the frustration accumulated during the day, all the anger. And it seems like a relatively small gesture (he didn’t wash the dishes, maybe because he worked too and picked up the child from kindergarten) made you react like this… exaggerated. When, in fact, it was all those events that lead to your overreaction.

Now… your partner could “take the bait” and get angry about your disproportionate reaction OR he could take a step back, try to keep his calm and ask himself: Is this really about me and the dishes, or about her and how she feels? Because you have a relationship, because he knows you and cares about you, the answer to that question is clear to him. And he chooses to wait for a better moment to address your outburst. Because he knows it wouldn’t help to do it now. Maybe after a short break he asks if you had a hard day. If you’re like me, maybe you feel your knees go weak at this thought. You know that in that situation you would apologize for your reaction, tell him you understand he didn’t have time to do the dishes and that you appreciate that he found his calm and didn’t say anything. This is how our children are too: the fact that we’re there for them in difficult moments says so much about our relationship with them.

Let’s return to a very important idea I mentioned: that we, adults, have a developed prefrontal cortex, while that of our children is not fully developed yet.

What functions does the prefrontal cortex have? The prefrontal cortex is one of the most important areas of the human brain, responsible for a wide range of higher cognitive functions. Here are its main functions:

  • Planning and organizing ideas – formulating short and long-term plans
  • Decision making – evaluating options and making decisions based on them
  • Impulse control – the ability to suppress impulses (to stop before reacting, meaning little ones are impulsive and it’s NORMAL)
  • Cognitive flexibility – adapting to new situations and changes (this is why routines are so useful for little ones)
  • Integrating information from different sources
  • Selective attention (staying focused on certain information)
  • Understanding others’ thoughts and feelings (it’s harder for them to put themselves in others’ shoes)
  • Empathy and prosocial behavior
  • Emotional regulation
  • Metacognition
  • And others

The prefrontal cortex fully develops only around age 25, which explains why children and even adolescents can have difficulties controlling their impulses and making calculated decisions. And we show them that we are there and will help them until they reach the point where they can manage their emotions. Co-regulation, only then independent regulation. We all would have needed this, wouldn’t we?

❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️

ParentED Festival Information

Did you know that renowned Dan Siegel will be in Romania between October 4-5, 2025? He will be one of the speakers at Parented Festival, the largest parenting festival in Romania. Alongside him will be:

  • Tamara Strijack – psychologist and author
  • Dr Gordon Neufeld – expert in attachment theory and psychologist
  • Maggie Dent – beloved parental educator from Australia, renowned for her books about raising boys and cultivating resilient children
  • Dr Shefali – global expert in conscious parenting
  • Dr Laura Markham – leading advocate of peaceful parenting

These are the last tickets you can purchase for ParentED Fest. You have the chance to buy them with a 50% discount using the code FINALSALE – enter the code before adding the tickets to your cart, so the discount is displayed correctly. Read more about ParentED fest here: https://parentedfest.ro/

❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️