(SCROLL DOWN FOR ENGLISH)
Când am încetat să mă îngrijorez că al meu copil “Se va învăța așa”, m-am relaxat și am putut să iau decizii mult mai înțelepte și potrivite.
Parenting-ul devine infinit mai ușor când încetez să mă îngrijorez că fiecare excepție de la regulă va deveni “noul normal”, sau o problemă de rezolvat în viitor. Să vă dau câteva exemple concrete din viața noastră:
Adormitul: o lungă perioadă de timp a adormit legănată în brațe, dar asta nu înseamnă că acum, la 6 ani, încă fac asta. Nu am “stricat-o” pentru că am oferit confort atunci când avea nevoie (deși atât de frică îmi era când auzeam asta de la rude!). Și am implementat treptat schimbări atunci când am simțit că nu mai pot face asta. Acum încă stau lângă ea până adoarme și nu îmi fac griji nici în privința aceasta. Nu va fi mereu așa, deci aleg să mă bucur că își dorește încă asta.
Când vrea o jucărie din magazin: În loc să răspund automat “NU” din teama că “se învață că primește mereu”, analizez contextul. Are nevoie de jucăria asta? Este ceva util sau interesant, sau mai are multe similare acasă? Este magazinul potrivit? Uneori răspunsul e da, uneori nu – și îi voi fi alături dacă refuzul meu vine cu emoții copleșitoare. În plus, ceea ce ajută este să nu o pun în situații în care voi spune nu foarte des când este obosită sau suprastimulată: încerc să set her up for success, dar nu îmi iese mereu, bineînțeles. Vizitele la magazinele de jucării le lăsăm în general pe după-amiaza devreme, după ce a avut timp să mănânce acasă și să se relaxeze – am învățat din greșeli!
Desenele animate: Ne uităm foarte rar la desene sau documentare despre animale. Dar sunt unele zile în care ne uităm mai mult decât “ar trebui”. Și nu, nu s-a transformat într-o problemă. Pentru că și ea înțelege că este o excepție de la rutină, la fel cum înțeleg și eu.
Este important atunci când luăm decizii pentru noi și familia noastră să pornim întâi de la ceea ce observăm și de la nevoile noastre, nu de la ceea ce citim on-line. De exemplu, pentru unii copii o oră de desene pe zi s-ar putea să nu aibă un impact negativ asupra felului în care se simt. Dacă al meu copil s-ar uita zilnic o oră la desene, cu siguranță că ar avea probleme mari de concentrare și de gestionare a emoțiilor. O vad obosită și irascibilă dacă se uită după-amiaza. De aceea, voi lua în considerare acestea când mă va întreba dacă se poate uita la ceva seara la 18.
Copiii sunt mult mai inteligenți decât ne imaginăm. Ei înțeleg contextul, exceptiile și pot face diferența între “uneori” și “întotdeauna”.
Ca părinte, am învățat să îmi observ propriul copil și nevoile sale, care sunt total diferite de cele ale altor copii. Și asta m-a ajutat să estompez vocile din exterior care îmi spun altceva.
Parenting becomes much easier when we stop worrying that an exception to the rule will become a long-term problem
When I stopped worrying that “I will spoil” my child by doing things instinctively, I relaxed and was able to make much wiser and more appropriate decisions.
Parenting becomes infinitely easier when I stop worrying that every exception to the rule will become the “new normal,” or a problem to solve in the future. Let me give you some concrete examples from our life:
Falling asleep: For a long time, she fell asleep being rocked in my arms, but that doesn’t mean that now, at 6 years old, I’m still doing this. I didn’t “spoil her” because I offered comfort when she needed it (though I was so scared when I heard this from relatives!). And I gradually implemented changes when I felt I could no longer do it. Now I still sit next to her until she falls asleep and I don’t worry about this either. It won’t always be this way, so I choose to enjoy it.
When she wants a toy from the store: Instead of automatically saying “NO” out of fear that “she’ll learn she always gets things,” I ask myself: Does she need this toy? Is it something useful or interesting, or does she already have many similar ones at home? Is this the right store? Sometimes the answer is yes, sometimes no – and I’ll be there for her if my refusal comes with overwhelming emotions. Additionally, what helps is not putting her in situations where I’ll say no very often when she’s tired or overstimulated: I try to set her up for success, but it doesn’t always work out, of course. Trips to the toy store are usually for early afternoons, after she has eaten and had some time to relax at home – I learned my lesson!
Cartoons: We very rarely watch cartoons or animal documentaries. But there are some days when we watch more than we “should.” And no, it hasn’t turned into a problem. Because she also understands that it’s an exception to the routine, just as I understand it too.
It’s important when we make decisions for ourselves and our family to start first from what we observe and what our needs at that point in time are, not from what we read online. For example, for some children, an hour of cartoons per day might not have a negative impact on how they feel. If my child watched cartoons for an hour daily, she would certainly have major concentration and emotion management problems. I see her tired and irritable if she watches TV in the afternoon. That’s why I’ll take these things into consideration when she asks me if she can watch something at 6 PM.
Children are much more intelligent than we imagine. They understand context, exceptions, and can tell the difference between “sometimes” and “always.” As a parent, I’ve learned to observe my own child and her needs, which are totally different from those of other children. And this has helped me tune out the outside voices that tell me otherwise.