(scroll down for English)
Experimentul Still Face (Fața Nemișcată) este unul dintre cele mai cunoscute experimente din psihologia dezvoltării, realizat de Edward Tronick și o echipă de cercetători în 1975. Tronick a vrut să observe ce se întâmplă atunci când persoanele de atașament nu răspund corespunzător interacțiunilor cu bebelușii lor. Experimentul inițial a fost făcut pe mame și copii, dar a fost replicat de multe ori de atunci, pe copii din diverse culturi (China, Taiwan, Japonia, Ecuador, SUA, Olanda), tătici și copii, copii cu sindromul Down, copii cu diverse background-uri socio-economice etc.
Experimentul se desfășoară în trei etape:
Figura de atașament (în experimentul original mama) stă față în față cu bebelușul, care este așezat într-un scaun.
- Interacțiune normală – Mama interacționează normal cu bebelușul (de obicei între 3-6 luni): zâmbește, vorbește, răspunde la gesturile copilului timp de câteva minute. O interacțiune obișnuită, jucăușă, caldă.
- Fața nemișcată (Still Face) – Mama este instruită să-și păstreze fața complet neutră și să nu reacționeze la bebeluș pentru aproximativ 2-3 minute. Nu zâmbește, nu vorbește, nu face contact vizual expresiv. Nu schițează niciun gest.
- Revenirea la normal – Mama revine la interacțiunea normală.
Ce a observat Tronick
Reacțiile bebelușilor în faza “Still Face” sunt remarcabile: inițial, bebelușul încearcă să atragă atenția mamei (zâmbește, gesticulează). Timp de câteva secunde. Când mama nu răspunde, bebelușul devine confuz și vizibil stresat, agitat, panicat. Apoi, copilul plânge, evită privirea mamei, efectiv îi este greu să îi fie în preajmă. Suferă…prezintă semne clare de disconfort emoțional.
Acest experiment demonstrează cât de sensibili și conștienți sunt bebelușii la interacțiunile sociale, încă de mici. Ne arată importanța relației părinte-copil și a calității interacțiunilor: chiar și două minute de indiferență pot duce un copil în acea stare de nesiguranță (vezi ce este attunement / acordarea emoțională mai jos). Experimentul face evident și felul în care bebelușii sunt deschiși să învețe de la noi, să copieze, să interacționeze, să absoarbă ceea ce văd, când se simt conectați și în siguranță.
Aici puteți vedea acest experiment:
Acordarea Emoțională
Acordarea emoțională (attunement) înseamnă să înțelegi emoția copilului tău când este vulnerabil sau dereglat (dysregulated) emotional, și să-i transmiți că ești acolo – calm, prezent și empatic. Această prezență îi permite copilului să se liniștească. Când adultul rămâne calm și blând, neuronii oglindă ajută copilul să devină la fel. Copiii mici au nevoie de un astfel de adult pentru co-reglare, pentru a învăța skilluri necesare vieții de adult.
Pentru a ajunge la attunement/acordare emoțională, trebuie să:
- vorbim și observăm cum se manifestă emoțiile în corp, ce simțim noi și copiii noștri
- să purtăm discuții despre emoții, în special în momente de conectare și liniște
- să fim deschiși să vorbim despre propriile emoții cu copiii noștri
- să acceptăm că toate emoțiile sunt utile și să nu încercăm să le oprim sau schimbăm (
ești bine, n-ai nimic) - numim emoțiile în diverse contexte (Name it to tame it, cum spune Dr. Dan Siegel)
- creăm o atmosferă unde vulnerabilitatea e binevenită și TOATE emoțiile sunt văzute ca naturale și importante
Acordarea emoțională nu înseamnă să rezolvi imediat problema – înseamnă să fii acolo, cu adevărat, alături de copilul tău în momentele lui grele. Până valul mai mare trece, iar voi vă puteți urca din nou pe plăcile de surf. 🙂
The Still Face Experiment is one of the most well-known experiments in developmental psychology, conducted by Edward Tronick and a team of researchers in 1975. Tronick wanted to observe what happens when attachment figures do not respond appropriately in interactions with their babies. The initial experiment was done on mothers and children, but has been replicated many times since then, on children from various cultures, fathers and children, children with Down syndrome, etc.
The experiment unfolds in three stages:
- Normal interaction – The mother (or father) interacts normally with the baby (usually between 3-6 months): smiles, talks, responds to the child’s gestures
- Still Face – The mother is instructed to keep her face completely neutral and not react to the baby for approximately 2-3 minutes. She doesn’t smile, doesn’t speak, doesn’t make expressive eye contact
- Reunion – The mother returns to normal interaction
The babies’ reactions in the “Still Face” phase are remarkable: initially, the baby tries to get the mother’s attention (smiles, gestures). For a few seconds. When the mother doesn’t respond, the baby becomes confused and visibly stressed, agitated, panicked. Then, the child cries, avoids the mother’s gaze, it’s literally hard for them to be in her presence. They suffer…showing clear signs of emotional discomfort.
This experiment demonstrates how sensitive and aware babies are of social interactions, even from a young age. It shows us the importance of the parent-child relationship and the quality of interactions: even two minutes of indifference can lead a child to that state of insecurity (see what attunement / emotional attunement is below). The experiment also makes evident the way in which babies are open to learning from us, to copy, to interact, to absorb what they see, when they feel connected and safe.
Here you can see this experiment:
Emotional Attunement
Emotional attunement means understanding your child’s emotion when they are vulnerable or emotionally dysregulated, and conveying to them that you’re there – calm, present and empathetic. This presence allows the child to calm down. Young children need such an adult for co-regulation, to learn the skills necessary for adult life.
To achieve attunement/emotional attunement, we need to:
- talk about and observe how emotions manifest in the body, what we and our children feel
- have discussions about emotions, especially in moments of connection and calm
- be open to talking about our own emotions with our children
- accept that all emotions are useful and not try to stop or change them (
you’re fine, it’s nothing) - name emotions in various contexts (Name it to tame it, as Dr. Dan Siegel says)
- create an atmosphere where vulnerability is welcome and ALL emotions are seen as natural and important
Emotional attunement doesn’t mean solving the problem immediately – it means being there, truly, alongside your child in their difficult moments. Until the bigger wave passes, and you can both get back on your surfboards. 🙂