Aaa, împărțitul jucăriilor, eterna problemă! Cu un copil, mi-e ușor să gestionez aspectul acesta. Ca educatoare, trebuie să recunosc că îmi era (uneori și este) greu.
Când am început să lucrez ca educatoare acum mulți, mulți ani, am folosit regula: 5 minute tu, apoi el/ea 5 minute. Problema cu astfel de sisteme este că acei copii nu învață să împartă cu adevărat. Ei au nevoie mereu de un adult care să le amintească ce au de făcut, să îi convingă să dea mai departe jucăria (de care clar nu sunt pregătiți să se despartă). De aceea cred că încurajarea copiilor să împartă jucăriile fără a pune presiune pe ei este esențială pentru a dezvolta abilități sociale sănătoase și pentru a cultiva empatia.
Copiii mici nu sunt empatici, nu se pun în pielea altuia. Unii adulți îi întreabă pe copii: Cum să nu îți pară rău pentru el când îl vezi plângând că nu împarți jucăria? Sau insistă: Hai dă-i jucăria și lui, nu vezi că-i supărat?
Ei bine, este datoria noastră, a părinților, să îi ajutăm să înțeleagă empatia. Putem face asta prin modelarea comportamentelor empatice, în special față de ei. Putem citi cărți despre emoții, să discutăm cu ei despre ce credem că simt personajele în anumite situații și de ce. Atunci când ei sau noi facem un lucru bun față de altcineva, putem reflecta asupra felului în care ne face pe noi să ne simțim.
Folosiți replici de genul:
- Mă întreb cum se simte X. Am auzit că Y (ceva prin care a trecut).
- Z îmi părea cam abătut. Poate că ceva îl supără. Tu ce crezi?
- Am o ciocolățică și aș vrea să o împart cu tine. Mă bucură să împart cu oamenii dragi, în special cu tine.
Pe lângă empatie, îi putem ajuta pe copii să învețe reguli de baza pe care le pot aplica în interacțiunea cu alți copii, pentru că nu vom fi mereu lângă ei când alții vor vrea jucăriile lor.
- Să învățăm copilul să ceară o jucărie, înainte de a se întinde după ea – ajută să facem asta când ne jucăm în doi acasă. Atunci nu este distras de altele și suntem pregătiți să intervenim cu calm dacă ne smucește jucăria din mână: Dacă vrei jucăria, trebuie să mi-o ceri așa (poți arăta printr-un gest, dacă al tău copil nu vorbește încă). Poți decide, în funcție de context, dacă i-o dai chiar atunci sau dacă o vei mai folosi puțin și apoi când ești gata i-o vei da. Când se va juca cu prietenii, nu va primi mereu jucăria când o cere. Și este în regulă să exerseze asta și să învețe să gestioneze frustrarea sau tristețea. La fel, nici el nu este obligat să renunțe la o jucărie, doar pentru că cineva o vrea.
- Să îl învățăm ce să răspundă atunci când cineva îi cere o jucărie, cum să refuze politicos dacă este cazul: Mă mai joc cu ea. Ți-o dau când termin.
- Când vin prieteni cu copii mici la voi în vizită, se poate ca al tău copil să nu fie încântat să își împartă jucăriile. Vorbiți despre asta înainte și lasă-l să decidă ce jucării vor fi la comun. Pe cele pe care nu este pregătit să le împartă, le puteți pune în dulap.
Chiar și când aveți mai mulți copii, consider că dacă sunt jucării care nu sunt dispuși să le împartă, nu ar trebui să fie forțați. Să vă dau un exemplu concret: dacă unul dintre copii a primit de la mătușă un robot la care ține mult, iar fratele de 3 ani îl ia și nu se joacă frumos cu el, copilul mare va deveni frustrat, iar ei vor avea des conflicte din acest motiv. Putem să vorbim despre cum ne jucăm cu robotul încât să nu se strice, dar dacă este ceva ce se întâmplă des și tot nu dă roade, putem face o întâlnire de familie. Toți la masă, cu o hârtie în față: Uite, am observat că Vlad este deseori frustrat pentru că Dragoș ia robotul și nu se joacă așa cum și-ar dori Vlad. Ce soluții am putea găsi? Alegeți una cu care toți sunt de acord și scrieți-o pe hârtie (sau desenați-o). Poate fi chiar ceva de genul: Dragoș poate să se joace cu robotul dimineața (când este de regulă mai calm), în camera lui Vlad (unde nu este gresie pe care să îl arunce). Sau chiar deloc.
Este important ca fiecare copil să aibă câteva jucării pe care nu trebuie să le împartă dacă nu dorește. Acest lucru îi ajută să înțeleagă conceptul de proprietate și îi face să se simtă în siguranță. Nici noi nu am vrea să ne împărțim telefonul, pantofii, sau cine știe ce. Cu siguranță aveți măcar un obiect pe care nu sunteți dispuși să îl dați altcuiva. În special dacă nu știți când îl veți primi înapoi (la fel ca și copiii).
Ați văzut oare copii care nu sunt pregătiți să împartă în parc? Stau pe lângă jucării și parcă sar pe ele când alți copii se apropie. Nici nu se pot bucura de joacă. Asta pentru că au fost forțați să împartă când nu erau pregătiți. Așa că, înainte de a insista ca al tău copil să împartă, întreabă-te de ce nu este pregătit să împartă. Pune-te în locul său și încearcă să îți dai seama. Fără judecată, ci doar curiozitate.
Prin adoptarea acestor metode, copiii vor învăța să împartă jucăriile într-un mod natural și fără presiune, dezvoltându-și astfel abilitățile sociale și emoționale într-un mod sănătos.
Vă las mai jos un scurt video din cursul Cum să îi fac să se înțeleagă? – despre relațiile dintre frați și surori
Copilul tău împarte jucăriile? Scrie-mi în comentarii dacă ai întrebări pe acest subiect.
Leave a Reply