(scroll down for English)
Există atâta putere în pregătire. Când ne pregătim copiii pentru lucrurile provocatoare sau pentru tranziții mari care vor veni, putem să îi ajutăm să se simtă în siguranță și stăpâni pe situație, pentru că vor ști la ce să se aștepte.
Unii evită să vorbească despre astfel de situații înainte, de teamă că le vor induce teamă copiilor. Speră că dacă îi vor pune în fața faptului împlinit, totul va trece repede și gata. Problema este că sunt luați prin surprindere, iar atunci se poate să fie copleșiți de emoții și de întrebări: De ce nu mi-au spus că îîmi vor fac vaccin? Oare cât de tare va durea? Cât va dura? Mă va durea și după? Oare va mai trebui să îmi facă încă unul? Imaginați-vă că toate aceste întrebări s-ar putea să îi treacă prin gând copilului când este deja copleșit de emoții. Dacă, însă, începeți să îl pregătiți din timp, de acasă, atunci când este relaxat și într-un mediu familiar, îi va ajuta enorm să se simtă mai în control și mai puțin înfricoșați.
Deci cum ne putem pregăti copiii pentru mersul la doctor, pentru vaccin, sau pentru un control de rutină?
Purtați conversații despre ce știi tu. Vorbește despre sala de așteptare, doctori, emoțiile tale când erai mic/ă și mergeai la doctor (asta îi transmite că este normal să fie reticent, dar că știi că totul va fi bine), cum te simți acum când știi că trebuie să mergi la doctor – asta îl va pregăti pe copil și pentru gama variată de emoții pe care s-ar putea să le simtă.
Jucați-vă de-a doctorul. Îi poți explica ce se face la un control de rutină, dar îl poți lăsa pe copil să fie doctorul și să dețină controlul (inversarea rolurilor). Tu poți fi pacientul, care încearcă să își adune curajul (spune cu voce tare: Știu că va durea puțin, dar va trece. O am pe mama/Îl am pe tata lângă mine – o jucărie de pluș poate fi mama/tatăl.) Dacă nu aveți trusă de doctor, puteți confecționa o seringă din hârtie, sau săp luați una de la medicamentele de răceală, să vă prefaceți că puneți un plasture iar ursulețul mamă/tată îl încurajează…orice detalii care vi se par că ar ajuta.
Copiii învață totul prin joacă – încearcă idei noi, exersează abilități noi și încearcă să înțeleagă lumea.
Vorbiți și despre alte detalii: cum veți merge la doctor, ce veți face înainte de asta acasă, pregătiți hainele din timp (dacă îi va fi teamă va trage de timp și poate îi va fi greu să își aleagă hainele), ce veți face după (poate veți merge undeva frumos, veți petrece timp împreună în parc), vorbiți despre cum se simte stetoscopul și ce face doctorul cu el, cum va sta când i se va face vaccinul…orice fel de detalii obiective.
Citiți cărți de copii despre vaccinuri și mersul la doctor. Din povești, copilul poate să înțeleagă că sunt și alți copii care trec prin asta, iar experiența îi este normalizată. Noi deseori citim cărțile cu Max care merge la doctor, dar avem și una în limba finlandeză care este chiar despre vaccinuri.
Începeți să citiți despre asta cu 1-2 zile înainte de vizita la doctor. Într-un moment calm, în care vă puteți cuibări împreună să citiți, spune-i: Uite, avem cartea asta despre mersul la doctor. Și X (numele personajului) trebuie să meargă la doctor, pentru că Y. Vrei să vedem cum merge vizita lui?
Ca în orice situație tensionată cu al tău copil, ajută mult să îți păstrezi tu calmul. Tu știi că totul va fi bine, știi că doctorul nu îi va face nimic rău, știi că în general durează puțin, știi că ai un copil puternic care a mai trecut prin experiențe de genul acesta și le-a făcut față cu bine. Amintește-ți asta când îl ții pe copil în brațe, la doctor. Dacă te simte pe tine calm/ă, va ști că este în siguranță.
Mie partea aceasta îmi iese în general, însă mai demult am avut parte de o surpriză neplăcută. Asistenta care urma să îi ia sânge lui E. i-a spus că este pentru prima dată când face asta. E. s-a speriat când a auzit asta, a spus că nu mai vrea, iar asistenta, în loc să își păstreze calmul și să îi spună că a mai exersat asta, că știe ce face, s-a speriat și mai tare. Eu eram singura care încerca să le încurajeze. Într-un final, a încercat să îi ia sânge, dar vizibil copleșită de emoții nu a reușit, așa că a chemat pe altcineva. Surprize pot să apară, dar sunteți acolo împreună și veți depăși momentul.
Chiar dacă nu știi detalii despre vizita la doctor, amintește-i copilului tău: “Voi fi cu tine tot timpul. Voi rămâne chiar lângă tine. Și vom trece prin asta, împreună.”
Ce v-a ajutat pe voi?
(In English below:)
There is so much power in preparation. When we prepare our children for challenging things or major transitions that are coming, we can help them feel safe and in control of the situation, because they will know what to expect.
Some people avoid talking about such situations beforehand, fearing they will make children more anxious. They hope that if they just show up at the doctor’s, everything will pass quickly and be done. The problem is that when children are caught off guard, then they might be overwhelmed by emotions and questions: Why didn’t they tell me they were going to give me a shot? How much will it hurt? How long will it last? Will it hurt afterward too? Will they need to give me another shot? Imagine that all these questions might go through the child’s mind when they are already overwhelmed by emotions. If, however, you start preparing them in advance, from home, when they are relaxed and in a familiar environment, it will help them enormously to feel more in control and less frightened.
So how can we prepare our children for going to the doctor, for a vaccination, or for a routine checkup?
Have conversations about what you know. Talk about the waiting room, doctors, your emotions when you were little and went to the doctor (this conveys that it’s normal to be reluctant, but that you trust that everything will be fine), how you feel now when you know you have to go to the doctor – this will prepare the child for the varied range of emotions they might feel.
Play doctor. You can explain what happens during a routine checkup, but you can let the child be the doctor and have control (role reversal). You can be the patient, who tries to gather courage (say out loud: I know it will hurt a little, but it will pass. I have mom/I have dad next to me – a stuffed toy can be mom/dad.) If you don’t have a doctor’s kit, you can make a syringe out of paper, or take one from cold medicine, pretend to put on a bandaid while the teddy bear mom/dad encourages…any details that you feel would help. Children learn everything through play!
Also talk about other details: how you will go to the doctor, what you will do beforehand at home, prepare clothes in advance (if they’re scared they will stall and it might be hard for them to choose clothes), what you will do afterward (maybe you’ll go somewhere nice, spend time together in the park), talk about how the stethoscope feels and what the doctor does with it, how they will sit when getting the vaccination…any kind of objective details.
Read children’s books. From stories, the child can understand that there are other children who go through this, and the experience is normalized for them. We often read books with Max who goes to the doctor, but we also have one in Finnish that is specifically about vaccinations (shown in the pictures). Start reading about this 1-2 days before the doctor’s visit. In a calm moment, when you can snuggle together to read, tell them: Look, we have this book about going to the doctor. And X (the character’s name) has to go to the doctor, because Y. Do you want to see how their visit goes?
As in any tense situation with your child, it helps a lot to keep your calm. You know that everything will be fine, you know that the doctor won’t do anything bad to them, you know that it generally doesn’t last long, you know that you have a strong child who has been through experiences like this before and handled them well. Remember this when you’re holding your child in your arms at the doctor’s. If they feel your calm, they will know they are safe.
This part generally works out for me, but a while back I had an unpleasant surprise. The nurse who was going to draw blood from E. told her it was the first time she was doing this. E. got scared when she heard this, said she didn’t want to anymore, and the nurse, instead of keeping her calm and telling her she had practiced this before, that she knew what she was doing, freaked out. I was the only one trying to encourage them both. In the end, she tried to draw blood, but visibly overwhelmed by emotions she couldn’t do it, so she called someone else. Hopefully that’s the last time something like this happens. But it is good to remember that we can’t prepare them for everything, but it helps to remind them that whatever happens, we are there by their side.
I hope these ideas help!