(in Romanian, then English below)
“Cum facem diferența (fină uneori) între pedepse și consecințe – pe care mi se pare normal să le resimtă și ei?”
Cât de mult mă bucur că am primit această întrebare. Și nu îmi vine să cred că din 2015 și până acum, de când scriu pe grumpydumpling, nu am abordat acest subiect. Am vorbit des despre pedepse și de ce acestea ar trebui evitate în relația cu micuții noștri, dar nu am explicat ce sunt consecințele și prin ce diferă acestea de pedepse.
De multe ori, părinții pun pedepsele și consecințele în aceeași categorie: copilul are un comportament neadecvat, părintele îi spune să înceteze, dacă nu face asta vine pedeapsa/consecința. Dar haideți să vedem care ar fi diferențele dintre cele două.
INTENȚIA
Consecințele sunt menite să îl ajute pe copil să învețe din experiențele sale. Atunci când un părinte îi spune copilului consecințele unui comportament, este ca să îl facă pe copil să înțeleagă. Decizia aparține copilului dacă va opri comportamentul sau nu. Să luăm un exemplu: sunteți la plimbare nu foarte departe de casă. Este primăvară și este puțin răcoare, pentru că se înserează. Copilul tău găsește o baltă și vrea să sară în ea, dar este în sandale. Îi spui “Văd că vrei să sari în baltă. Porți sandale, deci te vei uda și îți va fi frig la picioare”, dar copilul tău decide să intre. Fără să o iei personal, fără “așa-ți trebuie”, poți spune “ai sărit în baltă cu sandalele. Acum ești ud.” și mergeți înspre casă. Data viitoare când va vedea o baltă, îi poți aminti: “data trecută te-ai udat și ți-a fost frig. Va trebui să mergem acasă dacă te uzi.” Dacă știi că sunt multe bălți afară și ați avut astfel de întâmplări des, îi poți oferi cizmele de gumă. Să învețe că aceasta este o alternativă ok.
Consecințele sunt direct legate de comportamentul nedorit și rezultă din acel comportament și sunt menite să îl ajute pe copil să ia o decizie bună. Consecințele naturale sunt cele din care copiii desprind cele mai importante lecții de viață, înțeleg relațiile cauză-efect: dacă sari în bălți cu sandale, te uzi la picioare. Dar sunt și consecințe date de părinți, de exemplu: dacă îți scoți toate jucăriile, va trebui să le strângi înainte de culcare. Poți să îi explici copilului de ce acest lucru va fi greu de făcut și va lua mult timp în care ar putea să se joace, dar este până la urmă decizia lui.
Pedeapsa este un comportament care este menit să îl facă pe copil să se simtă rău (fizic sau emoțional), astfel încât să nu mai facă un anumit comportament: dacă refuzi să mănânci, atunci mă supăr și nu te mai las să te uiți la desene. Pedepsele sunt menite să îl facă pe copil să se comporte așa cum vrea adultul, nu pentru că are sens, ci pentru că asta îl va face fericit pe adult și atunci acesta nu se va răzbuna.
TONUL
Consecințele sunt spuse pe un ton neutru (părintele nu este nervos, sau nu ia personal comportamentul), dar se asigură că toată lumea este teafără și copilul știe la ce să se aștepte.
De multe ori, pedepsele sunt spuse pe un ton amenințător “dacă nu faci X, nu mai ai voie Y!”. Pedeapsa îl face pe copil să îi fie teamă, să evite acel comportament ca să îi fie bine. Uneori, pedepsele merg mână în mână cu rușinea și cearta.
Să discutăm despre ce se întâmplă și să vedem cum putem face asta altfel, ba chiar îl ajutăm pe copil să învețe cum merg lucrurile vs. vreau să suferi pentru că încalci o regulă, pentru ca data viitoare să nu îndrăznești să mai faci asta.
REZULTATE PE TERMEN LUNG
De multe ori, utilizarea repetată a pedepselor nu face decât să erodeze relația cu copiii noștri, și să ne pună în echipe diferite: eu sunt părintele, adultul care dictează cum merg lucrurile, tu ești copilul care nu are ce comenta, că “altfel o încurcă”. Prin asta, le arătăm copiilor că ce gândesc ei este greșit, atâta timp cât este diferit de ce credem noi.
Consecințele sunt menite să îl ajute pe copil să ia decizii informate, să se gândească la anumite aspecte înainte de a face unele lucruri.
Așa că, mereu înainte de a stabili o consecință sau o pedeapsă, întrebați-vă ce vreți ca micuțul vostru să învețe din acea experiență.
Vă recomand să folosiți consecințe astfel:
- observi comportamentul nedorit
- dacă este un trigger pentru tine, în primul rând respiri adânc, te calmezi
- descrii ceea ce copilul face, pe un ton neutru (să nu sune ca o amenințare)
- explici pe scurt consecința
- oferi o alternativă mai potrivită, îi spui ce poate să facă
- Dacă cineva este în pericol (de exemplu, dacă micuțul rănește pe cineva), calm, îl oprești blocând cu mâna și îi spui că nu îl poți lăsa, apoi îi oferi o alternativă (de exemplu, poate să lovească o pernă, sau puteți merge puțin afară să săriți în iarbă, ca să scape de energia din corp)
Este bine să îi învățăm pe copii că pot lua decizii înțelepte pe cont propriu, oferindu-le opțiuni bune, venind cu soluții împreună, iar pe termen lung, vor învăța să aplice aceste metode și în relațiile cu ceilalți.
Iar când simțiti că micuții voștri testează prea mult, încercați să aflați de ce. Poate observându-i, vă veți da seama de unde vin anumite comportamente și cum le puteți rări.
Este pentru tine dificil să eviți să îți pedepsești copilul?
“How do we differentiate between punishments and consequences?“
How glad I am to have received this question. And I can’t believe that I haven’t written about this at all since starting my teaching/parenting blog in 2015.
I have often talked about punishment and why it should be avoided with our little ones, but I have not explained what consequences are and how they differ from punishment. Most times parents put punishments and consequences in the same category: the child misbehaves, the parent tells him to stop, if he doesn’t the punishment/consequence will follow. But let’s see what are the differences between the two.
INTENTION
Consequences are meant to help the child learn from his experiences. When a parent tells a child the consequences of a behavior, it is to make the child understand. Let’s take an example: you are talking a walk with your child not very far from home. It’s spring and it’s a little chilly because it’s getting dark. Your child finds a puddle and wants to jump in it, but he’s wearing sandals. You tell him “I see you want to jump in the puddle. You’re wearing sandals, so you’ll get wet and your feet will be cold,” but your child decides to jump in. Without taking it personally, without “that’s what you get for not listening to me”, you can say “you jumped in the puddle with your sandals on. You’re wet.” and go home. The next time he sees a puddle, you can remind him: “last time you got wet and you were cold. We’ll have to go home if you get wet.” If you know that there are a lot of puddles outside and you have had this happen often, you can give him rubber boots. To learn that this is an ok alternative.
Consequences are directly related to the behavior and are intended to help the child make a good decision. Natural consequences are the ones from which children learn the most important life lessons, they understand cause-effect relationships: if you jump in puddles with sandals, you get wet. But there are also consequences given by parents, for example: if you take out all your toys, you will have to put them away before bed. You can explain to your child why this will take a lot of time and that will mean less play, but it is ultimately their decision.
Punishment is a behavior that is intended to make the child feel bad (physically or emotionally) so that he will stop doing a certain behavior: if you refuse to eat, then I won’t let you watch cartoons anymore. Punishments are meant to make the child behave as the adult wants to, not because it makes sense, but because it will please the adult, and then the adult will not retaliate. This leads either to an obedient child who does what he is being told just to earn others’ praise, or to a rebellious child, who will have to come up with clever ways not to get caught doing things that he’s not supposed to. And most parents want something else from their relationships with their children.
TONE
Consequences are delivered in a neutral tone (the parent is not upset or doesn’t take the behavior personally), but makes sure everyone is safe, and that the child knows what to expect.
Most times, punishments come in a threatening tone “if you don’t do X, you are no longer allowed to do Y!”. Sometimes punishments go hand in hand with shaming the child and causing him to fear what will happen if he doesn’t stop.
LONG TERM RESULTS
The repeated use of punishments only erodes the relationship with our children, and puts us on different teams: I am the parent, the adult who dictates how things go, you are the child who has nothing to add, just do what you are told. We show children that what they think is wrong, as long as it is different from what we think.
On the other hand, consequences are meant to help the child make informed decisions, to think things through before doing them.
Always before setting a consequence or punishment, ask yourself what you want your little one to learn from that experience.
I recommend using consequences like this:
• you notice unwanted behavior
• if it is a trigger for you, first of all take a deep breath, calm down
• describe what the child is doing, in a neutral tone (don’t make it sound like a threat)
• briefly explain the consequence
• offer a more suitable alternative, tell him what he can do instead
• If someone is in danger (for example, if the little one hurts someone), calmly stop your child by blocking him with your hand and offer an alternative (for example, they can hit a pillow, or you can go outside for a bit and jump in the grass to get rid of the energy in your body)
It is good to teach children that they can make wise decisions on their own by giving them good options, coming up with solutions together, and in the long run, they will learn to apply these methods in their relationships with others.
And when you feel like your little ones are testing too much, try to find out why. Perhaps by observing them, you will realize where certain behaviors are coming from and how you can have less of them.
Is it challenging for you to avoid punishing your child?
Leave a Reply