Today, E. had her first haircut. I can say that she is usually easy when it comes to transitions. We prepare her beforehand, she understands when we need to do certain things and why, and then everything is fine.
But I know that this is not the case for all parents. Some children are just more sensitive to changes, transitions, the unknown, or to sensory stimuli. So getting their kids’ hair cut is an issue for a lot of parents.
So let’s talk about a few things that can help to prepare kids for this experience:
- Talk about it beforehand, truthfully, but don’t show them that you’re anxious about it: tell them what you know for sure, such as where it will happen, show them a picture of the hairdresser, etc.
- Involve them and give options: choose together where they want their hair cut and by whom. Preferably, choose a place that’s for kids, because the staff is more patient and they usually know how to talk to kids + they might have fun things for kids, such as colourful combs, capes with cartoons, or toys to play with while they wait. If you already know of a good place, tell your child why you want to go there.
- If your child is usually tense around strangers, it would be a better idea to cut his hair at home, or talk to a friend of yours that he knows to come cut his hair. Being in a familiar environment helps calm them down.
- Read books about it: we love Conni books, so we read Conni la coafor, by Liane Schneider (in German it’s Conni beim Frisör)
- Pretend play with toys, let your child pretend to cut their hair
- Ask your child if they want to take a toy to hold while getting the haircut, for comfort
- Acknowledge feelings, empathize: if your child cries when their hair is being cut, tell them that you are there, acknowledge their feelings, let them know that you understand that it can seem scary. Telling them that there’s nothing to worry about will only make them feel criticized for feeling that way. Also, pointing out that other kids are not crying will only make them even more anxious. They need to know that you are there, you accept them and their feelings. That’s it.
- Be curious about what exactly is bothering them, it might be something that you can avoid, or make better. Sometimes, kids don’t like loud noises from the trimmer, others don’t like the coldness of the scissors, some are scared that it will hurt. So try to find solutions. Be on their side.
As I mentioned, my daughter had her first haircut and it was fun. For her. But the little kid in the other seat was having a terrible time. He cried the entire time, and I am not surprised.
First of all, when he started crying, the following happened:
– the mum said: “oh, there’s nothing to be scared of. The lady us just cutting your hair” – which didn’t work, because when he is in that state, his body goes into the fligh-or-fight more and reasonable explanations don’t mean anything
– the mum quickly took the phone to put cartoons and distract the terrified kid – distractions might work in the moment, but your child might understand that you are trying to tricking him into doing something that he is not comfortable with, and lose trust in you if you do it often
– the mum turned to my daughter, then again to her son and said: “look at this nice girl. She is not crying” – telling your child that others are doing better will only put more pressure on them to be better, when they are not ready yet
– the hairdresser tried to distract the boy with the phone and tried to trick him to look at the screen when she took the hair trimmer – especially when he was already crying hysterically, she shouldn’t have introduced a new tool, that makes noise and is even more scary than the scissors
– when she saw that nothing is working and that the boy was still screaming, she said “and it’s done”. Then, when she saw that he calmed down, she thought that would be a good occasion to “just finish cutting on this other side, so it looks nicer”. Of course, the boy didn’t trust after that, so he cried louder.
The moral of the story: we always need to see things from our children’s perspective.
Does your child like getting their hair cut? What has helped you with this?
Astăzi, E. s-a tuns pentru prima dată. Pot spune că de obicei ne este destul de ușor când vine vorba de tranziții. O pregătim în prealabil, ea înțelege când trebuie să facem anumite lucruri și de ce și atunci totul este bine.
Dar știu că nu este cazul tuturor părinților. Unii copii sunt doar mai sensibili la schimbări, tranziții, sau la stimuli senzoriali. Deci, tunsul copiilor lor este o problemă pentru mulți părinți.
Haideți să vorbim despre câteva lucruri care pot ajuta la pregătirea copiilor pentru această experiență:
Vorbește despre asta înainte, sincer, dar nu le arăta că ești îngrijorat: spune-le ce știi sigur, cum ar fi unde se va întâmpla, arată-le o poză cu frizerul etc.
Implicați-i și oferiți-le opțiuni: alegeți împreună unde doresc să le tundă și de către cine. De preferință, alegeți un loc pentru copii, deoarece personalul are mai multă răbdare și știu să vorbească cu copiii + s-ar putea să aibă lucruri distractive pentru copii, cum ar fi perii colorate, pelerine cu desene animate, sau jucării cu care să se joace în timp ce așteaptă. Dacă știi deja un loc bun, spune-i copilului tău de ce vrei să mergi acolo.
Dacă copilul tău este de obicei strsat în preajma unor străini, ar fi o idee mai bună să-l tunzi acasă sau să vorbești cu un prieten de-al tău pe care îl cunoaște să vină să-l tundă. Într-un mediu familiar va fi mai calm și relaxat.
Citiți cărți despre asta: ne plac cărțile Conni, așa că am citit Conni la coafor, de Liane Schneider (în germană este Conni beim Frisör)
Jucați-vă jocuri de rol, lasă-ți copilul să tundă părul păpușii sau să se prefacă măcar. 🙂
Întrebați-vă copilul dacă vrea să ia o jucărie pe care să o țină în brațe în timp ce se tunde, pentru confort
Numiți sentimentele, acceptați-le, empatizați: dacă copilul plânge când îi este tuns părul, spuneți-i că sunteți acolo, acceptați-i sentimentele, spuneți-i că înțelegeți că poate fi înfricoșător. A le spune că nu este nimic de care să-și facă griji nu va face decât să se simtă criticat pentru că se simte așa. Ei trebuie să știe că suntem acolo pentru ei și că le acceptăm sentimentele.
Fii curios despre ce anume îi deranjează, ar putea fi ceva ce puteți evita sau face altfel. Uneori, copiilor nu le plac zgomotele puternice de la mașina de tuns, altora nu le plac foarfecele, unii se tem că îi va durea. Așa că încearcă să găsești soluții. Fii de partea lor.
După cum am menționat, fiica mea a avut prima ei tunsoare și a fost distractiv. Pentru ea. Dar puștiul de pe celălalt scaun s-a simțit groaznic. A plâns tot timpul și nu sunt surprinsă. În primul rând, când a început să plângă, s-au întâmplat următoarele:
– mama a spus: “oh, nu e de ce să te sperii. Doamna doar te tunde” – ceea ce nu a funcționat, pentru că atunci când este în acea stare, corpul lui intră în modul flight-or-fight și explicațiile raționale nu funcționează
– mama a luat repede telefonul pentru a pune desene animate și a-i distrage atenția copilului îngrozit – asta ar putea funcționa pe moment, dar copilul tău ar putea înțelege că încerci să-l păcălești să facă ceva cu care nu se simte confortabil și să-și piardă încrederea în tine dacă o faci des
– mama s-a întors către fiica mea, apoi din nou către fiul ei și a spus: “Uită-te la fata asta drăguță. Ea nu plânge” – să-i spui copilului tău că alții se descurcă mai bine nu va face decât să pună mai multă presiune pe el, atunci când nu are nevoie de asta
– coafeza a incercat sa-i distraga atenția baiatului cu telefonul si a incercat sa-l pacaleasca sa se uite la ecran cand a luat aparatul de tuns – mai ales cand el plangea deja isteric, nu ar fi trebuit sa introduca o unealta noua, care sa faca zgomot si este chiar mai înfricoșătoare decât foarfecele
– când a văzut că nimic nu merge și că băiatul încă țipa, a spus „ești gata”. Apoi, când a văzut că s-a calmat, s-a gândit că ar fi o ocazie bună să „termine de tăiat pe partea cealaltă, așa ca să arate mai frumos”. Desigur, băiatul nu a avut încredere în ea după aceea, așa că a plâns mai tare.
Morala poveștii: trebuie întotdeauna să vedem lucrurile din perspectiva copiilor noștri.
Copilului tău îi place să se tundă? Ce te-a ajutat cu asta?
Leave a Reply