Cred că oricine poate să facă un copil să se comporte frumos folosind pedepse și recompense, DAR este nevoie de o relație stabilă de atașament, de timp, răbdare, empatie pentru a-l face pe un copil să se comporte frumos fără acestea.
Cu siguranță că toți părinții își doresc o relație stabilă de atașament cu ai lor copii. Încă din primele zile când ne ținem copilul în brațe ne imaginăm cum va fi când va fi mare, ce fel de conversații vom avea, cum va fi relația noastră cu ei. Vrem să îi facem să se simtă iubiți, pentru că sunt.
Dar uneori cădem în capcana pedepselor și a recompenselor, pentru că ele par să funcționeze pe moment. Copilul își împinge fratele, îi spun că nu mai primește desert dacă mai face asta, el încearcă să nu mai facă. Dar oare astfel de pedepse vor funcționa la 10-15 ani?
Problema este că utilizarea pedepselor și a recompenselor în mod repetat (dacă ai făcut asta de câteva ori, nu-i sfârșitul lumii, stai liniștit/ă!) dăunează relației cu copiii noștri, o transformă într-una bazată pe putere și control: părintele este cel care apreciază comportamentul copilului ca fiind bun/rău, iar apoi oferă recompense sau pedepsește. Asta ne pune în opoziție cu copiii noștri. În loc să le fim alături ca să le arătăm cum să își rezolve problemele, să își repare greșelile, să se ridice când sunt la pământ, suntem acolo să îi judecăm și îi rușinăm pentru ce au făcut.
Dacă vrem ca ei să ne asculte, să ne înțeleagă, să coopereze, trebuie să cultivăm o relație bazată pe respect reciproc, pe empatie, să încercăm să le înțelegem comportamentele, emoțiile și nevoile și să îi învățăm și pe ei să facă acest lucru. Cum?
- Ascultând ce au de zis și căutând cea mai generoasă interpretare a faptelor lor (most generous interpretation este o strategie pe care am învățat-o din cartea Good Inside, de Dr. Becky Kennedy. Am vorbit despre ea într-o postare recentă pe Instagram la @ilinca_sadoveanu).
- Privind comportamentele ca pe ferestre ce ne dau indicii referitoare la emoțiile lor, odată deschise. Fii curios/curioasă de motivele pentru care copilul tău se comportă așa!
- Oferindu-le din calmul nostru, pentru că așa vor putea să iasă din starea de luptă-sau-fugi și vor înțelege mai bine ce se întâmplă.
- Ajutându-i să își înțeleagă emoțiile și reacțiile.
“Attachment is simply our need to be close to somebody. It represents the absolute need of the utterly and helplessly vulnerable human infant for secure closeness with at least one nourishing, protective and constantly available parenting figure. Essential for survival, the drive for attachment is part of the very nature of warm-blooded animals in infancy, especially. of mammals. In human beings, attachment is a driving force of behavior for longer than in any other animal.” – Gabor Mate
PS: Când am început să lucrez ca educatoare, în urmă cu aproape 14 ani, am folosit pedepse (statul pe scăunel) și recompense (abțibilduri, laude). Din păcate, am aflat pe propria-mi piele cât de ineficiente sunt. Când copiii nu se simt bine în interior, se vede în exterior, iar dacă avem o relație bună cu ei, putem afla cauzele și cum să îi ajutăm.
—
Dacă aveți cont de Instagram, vreau să vă povestesc despre un giveaway pe care îl avem împreună cu Daniela de la @hoinari_prin_lume și Editura All: Oferim șase cărți de dezvoltare emoțională pentru copii unui părinte norocos. Dacă vreți să vă înscrieți, o puteți face aici.
Seria conține:
🐘 6 poveşti scurte și foarte bine scrise, cu personaje simpatice și deosebite
🐘 informații și recomandări practice pentru gestionarea emoțiilor
🐘 exerciții și activități pentru copii
🐘 tehnici și exerciții pentru adulți
Poveștile le prezintă copiilor și părinților tehnici pentru reglare emoțională, tehnici de calmare, de depășire a fricilor, îi învață despre emoții și cum le pot identifica.
Iar dacă vreți să citiți mai multe despre cărțile incluse, o puteți face de aici: https://www.all.ro/pachet-seria-fanni-dezvoltare-emotionala.html.
Leave a Reply