S. era un băiețel de patru anișori din grupa mea de grădiniță. Un copil emotiv, empatic, darnic, un prieten de nădejde, isteț, creativ, adorabil, ca toți copiii.
Trecea însă prin tranziții majore în familie, iar asta se vedea în comportamentul său. Zi de zi refuza să coopereze când venea vremea să strângă jucăriile, să se îmbrace pentru a merge afară, să se alinieze ca să ne putem întoarce din parc la grădiniță…și atât de multe altele.
Într-o zi ca oricare alta, a refuzat să plece din parc. Văzând că (din nou) refuză să asculte, i-am ordonat să vină să se alinieze pe un ton mai autoritar. Am numărat până la cinci și nimic. I-am spus că noi vom pleca, dar nu m-a crezut. Pe bună dreptate, m-am reîntors după el, după care l-am cărat în brațe în timp ce zbiera și mă lovea. Nu sunt mândră de acel moment.
Ce trebuia să fac diferit?
Să petrec puțin timp cu el ÎNAINTE de a-i spune că a venit vremea să strângem jucăriile. Trebuia să îi fi spus că urmează să plecăm, dar că mi-a plăcut mult sa ne jucăm împreună. Că și mie îmi place să petrecem timpul în parc și că dacă ar fi fost după mine, aș mai fi stat până apunea soarele, sau poate chiar până venea iarna (ceva ridicol, care să îl fi făcut să zâmbească, să simtă că sunt de partea lui).
In momentul acela, trebuia să încerc să îmi păstrez calmul, să nu iau personal refuzul său, să vorbesc mai puțin, să nu mușc momeala și să intru într-o luptă de putere. Să iau situația ca pe o ocazie perfectă să fiu mai jucăușă. Pentru că prin joacă am fi restabilit conexiunea și ar fi fost mai dispus să coopereze.
Dar efectiv nu mi-am putut aduna energia să fac asta. Mi-a apăsat butonul mare și roșu, iar eu am intrat într-o stare reactivă, în care parcă singurul meu obiectiv era să îi arăt cine deține autoritatea.
Singurul lucru care a ajutat a fost să îmi cer scuze după ce ne-am liniștit amândoi. Iar restul zilei a fost despre restabilirea conexiunii.
Morala acestei întâmplări? Că cei mici ne iartă, ba chiar învață din greșelile noastre atunci când știm să reparăm, să le cerem scuze și să lucrăm la relația cu ei.
Ai avut și tu momente similare de care nu ești prea mândră/mândru? E normal. Dar prin astfel de greșeli le arătăm că suntem umani, le arătăm cum pot repara atunci când greșesc.
Până la sfârșitul anului beneficiezi de o reducere de 20% la programul de parenting De la tantrumuri la înțelegere și conectare.
Am creat acest program pentru cei care simt că au nevoie de mai mult decât de un curs. Pentru acei părinți care au nevoie de sfaturi de la persoane calificate, nu doar de idei generale pe care le parcurg, le înțeleg, dar apoi le uită. Pe lângă cele trei cursuri (Despre tantrumuri, despre relațiile dintre frați și despre comportamente agresive) și multele ghiduri (despre limite, despre parenting prin joacă, despre motivele pentru care pedepsele și recompensele nu funcționează și altele), îți ofer răspunsuri la orice întrebări ai despre parenting. Primești acces nelimitat la aceste resurse, dar și la platforma prin care îmi poți trimite întrebările tale. Ai un copil care refuză să se îmbrace dimineața? Sau un copil care deseori își lovește frățiorul mai mic? Sau unul care are tantrumuri dese din motive care îți par absurde? Îmi scrii și încerc să te ajut cu informațiile pe care le am. 🙂
Citește mai multe despre acest program aici: https://shop.grumpydumpling.com/b/parenting.
Leave a Reply