Motivele pentru care copiii ar putea refuza des să își strângă jucăriile / Why Kids Refuse to Clean Up

(Scroll down for English)

Ne este greu uneori să ne punem în pielea lor, să ne dăm seama de ce nu vor să facă ceea ce le cerem, în special când nu este ceva nerezonabil, nu-i așa? Vedem opoziția lor ca pe o sfidare, însă nu este asta. Deci să vedem de ce refuză copiii să își strângă jucăriile:

1. Pentru că nu vor să oprească joaca. Pe bună dreptate, nu? (uneori ajută mult un simplu: Te înțeleg! V-ați distrat jucandu-vă împreună. Știu cât este de greu că trebuie să opriți joaca.)
2. Pentru că sunt copleșiți de cantitatea de jucării de peste tot și de întreg procesul. Copiii mici nu au încă dezvoltată capacitatea de organizare și planificare necesară pentru această sarcină, ci au nevoie de noi să le explicăm pas-cu-pas ce este de făcut. Cu cei mai mari, ajută să faceți o regulă de comun acord: Strângem jucăriile când nu ne mai jucăm cu ele (când schimbă jocul). Cei mai mici vor contribui la început puțin, important este să îi învățăm cum să o facă, încât în timp să le fie tot mai ușor: Îmi aduci cuburile albastre? (o instrucțiune foarte specifică), Găsești mașinuța roz? Acum pune-o în cutie! (cu indicații clare, scurte)
3. Din cauză că locul fiecăreia nu este suficient de clar (suficient de clar nu înseamnă că sunt etichete pe fiecare sertar, cu numele brandului de jucării – asta îl ajută doar pe un părinte – copiii au nevoie de categorii MARI și de imagini sau de cutii transparente, ca să vadă), unii copii ajung să afunde toate jucăriile într-un sertar și gata. Dar asta creează și mai mult haos, iar părinții se simt “atacați” printr-un astfel de gest, în loc să înțeleagă de ce se întâmplă. Exemple de categorii de jucării de la noi din casă (facem rotația jucăriilor, deci unele sunt depozitate separat și sunt puse pe rafturi când altele ies din rotație): Lego, Duplo+Hubelino, cuburi de lemn, jucării pentru căsuța păpușilor, trenulețe+sine, animale de plastic, plușuri, artă, joacă senzorială boardgames, jocuri matematice, mâncare, cuburi magnetice+ball run, joc de rol. Am văzut case și grădinițe in care mâncarea era separată în: fructe, legume, farfurii, tacâmuri, sau figurine separate în funcție de programul din care sunt: My Little Pony, Dora the Explorer, Disney princesses etc. Asta ii poate descuraja pe unii copii să își strângă jucăriile, pentru că sunt copleșiți de procesul laborios. 
4. Pentru că simt că este plictisitor. 🙂 Poate că îți vei spune: Da, la fel cred și eu despre ordinea și curățenia din casă, dar tot o fac! Așa este, însă noi, ca adulți, înțelegem rostul și cum ne poate afecta dezordinea. Însă copiii trăiesc în prezent și ajută dacă putem face procesul mai plăcut și distractiv pentru ei: cântă instrucțiunile într-un microfon care este o Barbie cu picioarele-n sus, dansați în timp ce puneți jucăriile-n cutii (poate chiar cu capul în jos, printre picioare). In ghidul Cum să ajungi la cooperare folosind joaca am scris idei concrete despre cum puteți face din strânsul jucăriilor un moment distractiv, de conectare. Găsești ghidul aici https://shop.grumpydumpling.com/b/cooperare-prin-joaca. Timp de o săptămână, poți achiziționa ghidul PDF la un preț redus cu 25%.
5. Dacă nu s-a stabilit o rutină clară legată de strânsul jucăriilor și dacă părinții nu au fost consecvenți în legătură cu strânsul jucăriilor (le-au strâns ei uneori, alteori le-au lăsat așa câteva zile), copiii nu vor dezvolta acest obicei în mod natural. Ajută enorm să strângem alături de ei, cel puțin până când își formează această deprindere. 

Când mergem în vizită la prieteni de-ai lui E., mereu procedez la fel ca acasă: îi amintesc cât mai putem sta și aloc suficient timp ca să rămânem și să strângem jucăriile. Cu puțin înainte de a le strânge, intru in jocul lor, ca să văd ce au făcut, dacă vrea sa îmi arate ceva sau să îmi povestească. Dacă îi văd reticenți pe copii, îi întreb dacă ar vrea să dansăm în timp ce strângem jucăriile. Le pun muzică haioasă și încercăm să strângem o categorie de jucării până se termină prima melodie (da, fac asta și cu alți părinți de față). 

Nu cred că recompensele (abțibilduri sau dulciuri) ar trebui folosite pentru astfel de sarcini. Copiii ar trebui să înțeleagă în timp că este o responsabilitate pe care noi toți o avem: să păstrăm spațiul curat și ordonat și că lucrăm la asta împreună. Dacă așteaptă mereu recompense pentru ceea ce trebuie să facă, ne va fi mult mai greu în viitor, când un abțibild nu îi va motiva. Pe deasupra, astfel de recompense fac uneori relația să pară mai superficială. Cum te-ai simți tu dacă partenerul/a ți-ar oferi o recompensă de fiecare dată când ai spăla vasele?

Cum este cu strânsul jucăriilor la voi acasă? Ai întrebări despre acest subiect? Scrie-mi în comentarii. 🙂

Dacă ți-au plăcut sfaturile din această postare, poate că te interesează și cursul gratuit Cum gestionăm cu blândețe situațiile dificile cu copiii noștri. Te poți înscrie gratuit acum și primești acces nelimitat. Îl poți urmări când ai timp și chef. 🙂 Citește mai multe despre curs aici: https://shop.grumpydumpling.com/b/cursparentingcublandete

—-

It’s sometimes hard to put ourselves in our kids’ shoes, to understand why they don’t want to do what we ask, especially when it’s not something unreasonable, isn’t it? We see their opposition as defiance, but it’s not that. So let’s see why children refuse to clean up their toys:

1. Because they don’t want to stop playing. Fair enough, right? (sometimes a simple “I understand! You had fun playing together. I know how hard it is to stop playing” helps a lot)
2. Because they’re overwhelmed by the quantity of toys everywhere and about the entire process. Young children haven’t yet developed the organizational and planning skills needed for this task – they need us to explain step-by-step what needs to be done. With older children, it helps to decide on a rule together: “We clean up toys when we’re done playing with them (or when switching activities).” Younger kids will contribute very little at first; what’s important is teaching them how to do it, so it becomes easier over time: “Can you bring me the blue blocks?” (a very specific instruction), “Can you find the pink car? Now put it in the box! (with clear, short directions)”
3. Because each toy’s place isn’t clear enough (clear enough doesn’t mean labels on every drawer with toy brand names – that only helps parents – children need BROAD categories and pictures or transparent boxes to see inside). Some children end up stuffing all toys in one drawer and call it done. But this creates more chaos, and parents feel “attacked” by such behavior instead of understanding why it happens. Examples of toy categories from our house (we rotate toys, so some are stored separately and put on shelves when others are out of rotation): Lego, Duplo+Hubelino, wooden blocks, dollhouse toys, trains+tracks, plastic animals, plush toys, art, sensory play, board games, math games, play food, magnetic blocks+ball run, role play. I’ve seen homes and kindergartens where food toys were separated into: fruits, vegetables, plates, utensils, or figures separated by franchise: My Little Pony, Dora the Explorer, Disney princesses etc. This can discourage some children from cleaning up because they’re overwhelmed by the laborious process.
4. Because they find it boring. 🙂 You might think: “Yes, I feel the same about house cleaning and organizing, but I still do it!” True, but we as adults understand the purpose and how disorder can affect us. However, children live in the present, and it helps if we can make the process more pleasant and fun for them. Try to make it fun, do a silly dance, sing instructions with a Barbie as your microphone.
5. If there hasn’t been a clear routine established for toy cleanup and if parents haven’t been consistent about it (sometimes they cleaned up themselves, other times they left things out for days), children won’t naturally develop this habit. It helps enormously to clean up together, daily, at least until they develop this habit.

When we visit my daughter’s friends, I always do the same things I do at home: I remind her that we have a bit of time left and allocate enough time to stay and clean up the toys. Shortly before cleanup time, I join their play to see what they’ve done, if she wants to show me something or tell me about it. If I see the children are reluctant to clean up, I ask if they’d like to dance while we clean up the toys. I put on fun music and we try to clean up one category of toys before the first song ends (yes, I do this even when other parents are present).

I don’t think rewards (stickers or sweets) should be used for such tasks. Children should understand over time that this is a responsibility we all share: to keep our space clean and organized, and that we work on this together. If they always expect rewards for what they need to do, it will be much harder in the future when a sticker won’t motivate them. Moreover, such rewards sometimes make the relationship seem more superficial. How would you feel if your partner offered you a reward every time you washed the dishes?

How is toy cleanup at your house? Do you have questions about this topic? Write them in the comments. 🙂