În spatele oricărui comportament este o nevoie. O nevoie pe care copilul tău nu o știe pune în cuvinte, nu o știe exprima încă într-un mod pe care adulții îl consideră potrivit. Și are nevoie de tine să deduci care este nevoia din spatele comportamentului.
Cum s-ar schimba reacțiile noastre la comportamentele copiilor noștri dacă am privi lucrurile așa? Am găsi mai multă înțelegere și răbdare?
Pentru a înțelege nevoile din spatele comportamentelor copiilor, este nevoie să știm care ar putea fi ele. Pe lângă nevoi fizice de bază (hrană, apă, un mediu în care se simt în siguranță), mai sunt și nevoi psihologice de bază. Aceste nevoi au nume diferite în funcție de cine le-a formulat (vezi teoria autodeterminării – Self-determination theory – Edward Deci și Richard Ryan și teoria alegerii – William Glasser), dar sunt similare. Așa că le-am menționat mai jos pe cele din teoria autodeterminării:
Nevoia de conectare, de apartenență
Copilul încearcă să ceară atenție prin comportamente negative, deoarece observă că asta este calea pe care părintele interacționează cu el imediat (spre deosebire de un simplu Mami, te joci cu mine?, Tati, uite ce desen am făcut.).
Ce putem face? Chiar dacă nu avem timp să stăm cu copilul să ne jucăm, să încercăm să glumim și râdem când avem scurte interacțiuni: la masă, în timp ce strângem jucăriile, când îl spălăm pe dinți etc. Găsești multe exemple în ghidul Cum să ajungi la cooperare folosind joaca. Astfel de momente duc la conectare.
Nevoia de competență
Ați observat că unii copii, atunci când se simt mai puțin buni la ceva în comparație cu alții, sunt copleșiți de emoții și nu știu cum să le gestioneze? Trântesc, aruncă jucării, dau cu picioarele în obiecte etc. Trebuie să exerseze alături de adulți co-reglarea emoțiilor. Dar ajută și să le oferim suficiente ocazii de-a lungul zilei să se simtă competenți.
Ce putem face?
- să le oferim sarcini și responsabilități potrivite vârstei și abilităților (activitățile din viața practică sunt foarte importante)
- să modelăm pentru ei cum reacționăm atunci când noi, la rândul nostru, greșim. Dacă facem asta prin joc, este și mai bine. 🙂
Nevoia de control
Sunt zile in care ne este greu ca părinți. Le spunem de zeci de ori ce trebuie să facă și ei…nimic. Dar uităm și cât de greu este să fii copil și să ai parte de atâtea nu-uri și instrucțiuni zilnic. Parcă alții decid tot ce trebuie să faci: ce mănânci dimineața, ce faci după, la grădiniță ți se spune când ai voie să răspunzi, cum să stai la masă, când să mergi la baie și tot așa, până seara la culcare.
Ce poți face?
- joacă-te Grăiește, stăpâne! – copilul va fi stăpânul pentru o scurtă perioadă de timp, iar tu va trebui să faci ce îți cere (am descris mai în detaliu în ghidul Cum să ajungi la cooperare prin joacă)
- oferă libertate și putere de decizie în contextul potrivit: lasă-l să aleagă în care parc veți merge, ce desert veți găti împreună, ce fruct să cumpere de la magazin etc.
Răspunsul la multe dintre aceste nevoi este JOACA. De aceea am creat ghidul Cum să ajungi la cooperare folosind joaca. Și îl poți achiziționa la mai puțin de 5 euro. Prețul special este valabil până deseară.
Citește mai multe despre ghid, dând click pe imaginea de mai jos:
Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să te intereseze și:
When you understand the source of your child’s behaviour, you can focus on connection
Când copilul tău nu cooperează / When Your Child Refuses to Cooperate
Va doresc să aveți un sfârșit de săptămână minunat,
Ilinca
Leave a Reply