Ieri E. a rămas acasă de la grădiniță pentru că își revenea după răceala de săptămâna trecută. Am petrecut o zi tare frumoasă împreună, ne-am jucat de dimineața, am pregătit micul-dejun împreună, apoi am mers la bibliotecă unde ne-am jucat, m-a învățat să fac sfoara (*nici mie, nici ei nu ne-a ieșit ), am citit, ne-am jucat de-a grădinița, am fost la un restaurant nepalez și am mâncat mâncarea ei preferată.
Când am ajuns acasă, de cum am intrat pe ușă m-am simțit… agitată. Casa era cu susu-n jos, iar eu urma să fiu singură cu E. Am început să fac curat și parcă devenisem un roboțel stricat: “ți-am spus să îți pui jucăriile astea acolo”, “uite, încă o prinzătoare pe jos”, “hai să alegem ce crengi ducem înapoi în parc” și multe altele. Mi-am dat ochii peste cap, am uitat de toate sfaturile pe care le dau în general altor părinți (yep, Ilinca părintele și Ilinca educatorul parental nu sunt una și aceeași persoană) și…am făcut tot ce nu trebuia, pentru că nu am putut să ies din acea stare. Am realizat abia pe urmă cât de înțelegătoare a fost. M-a ajutat, chiar dacă era evident că ar fi preferat în acel moment să se joace. Când m-am mai relaxat puțin și am ieșit din acea stare, i-am spus cât de mult apreciez pentru că, desi nu am cerut frumos ajutorul și cu toate că ar fi vrut să se mai joace, m-a ajutat.
Știți de ce a mers? Pentru că restul zilei a simțit că ceea ce își dorea a fost luat în considerare, pentru că am petrecut timp de calitate făcând și lucruri care îi plac ei, pentru că ne-am simțit bine împreună. Asta numește Dr. Becky Kennedy “connection capital“: “There’s plenty we can do outside of the moments we need cooperation to increase the odds of compliance when it’s needed. The more we help a child, in general, feel seen, independent, trustworthy, and in control, the more willing they will be to listen to our requests. Understanding this can feel really encouraging, because there are innumerable opportunities throughout the day to build connection capital and, in a way, listening capital.” / „Sunt multe lucruri pe care le putem face în afara momentelor în care avem nevoie de cooperare pentru a crește șansele că cei mici ne vor asculta atunci când este nevoie. Cu cât ajutăm mai mult un copil, în general, să se simtă văzut, independent/capabil, demn de încredere și în control, cu atât va fi mai dispus să ne asculte. Acest lucru poate fi cu adevărat încurajator, deoarece există nenumărate oportunități de-a lungul zilei în care să construim capital de conexiune și, într-un fel, capital de ascultare.” (din cartea Good Inside, disponibilă în limba română la Editura Trei)
Connection capital nu este ceva ce facem doar pentru ca ai noștri copii să coopereze, ci ca să avem o relație frumoasă cu ei, să se simtă văzuți, respectați și iubiți. Sunt acele momente mărunte: un zâmbet când le schimbăm scutecelul, o mângâiere pe spate când îi revedem după grădiniță, o plimbare în timpul căreia povestim despre nimicuri, faptul că îl lăsăm pe copil să aleagă ce vom găti sau la ce restaurant veți merge, o îmbrățișare când este copleșit de emoții, a partidă de hârjoneală, un cuibușor cu perne și o carte…
Fii acolo, intră în lumea sa, arată-i copilului tău că te bucuri de prezența lui! Pentru că atunci când lucrezi la relația cu copilul tău, acesta simte și se simte bine. Iar atunci când se simte bine se comportă bine.
—
Dacă simți că rezonezi cu aceste idei, te invit să citești mai multe despre programul de parenting De la tantrumuri la înțelegere și cooperare.
Dacă te înscrii acum, vei primi acces la toate cele trei cursuri și la toate resursele pe care le voi adăuga programului de acum înainte: 1. Cursul De la tantrumuri la înțelegere și cooperare, 2. Cursul cum gestionăm comportamentele agresive, 3. Cursul Cum să îi fac să se înțeleagă? – despre relațiile dintre frați, 4. Ghidul despre renunțarea blândă la scutece și altele. Dacă simți că ai nevoie de cineva alături în călătoria aceasta, te aștept în comunitatea Grumpy Dumpling! 🙂
Dacă ți-a plăcut acest articol, poate că vei vrea să citești și:
Motivele reale pentru care copiii nu ascultă/ The Real Reasons Why Kids Don’t Listen
De ce opțiunile sunt un instrument atât de util? / Why Choices are such a Powerful Tool
When you understand the source of your child’s behaviour, you can focus on connection
Când copilul tău refuză să coopereze / When Your Child Refuses to Cooperate
—
In English below:
Yesterday, E. stayed home from kindergarten because she was recovering from last week’s cold. We had such a wonderful day together—we played in the morning, made breakfast together, then went to the library where we played, she taught me how to do the splits (*neither of us succeeded), we read, played pretend kindergarten, went to a Nepalese restaurant, and she ate her favorite food.
When we got home, as soon as we walked through the door, I felt… stressed. The house was a mess, and I was going to be alone with E. I started cleaning and felt like a broken robot: “I told you to put these toys on the shelf,” “Look, another hair clip on the floor!” “Let’s pick which branches we’re going to take back to the park,” and many more things like that. I rolled my eyes and forgot all the advice I usually give to other parents (yep, Ilinca the parent and Ilinca the parenting educator are not the same person), and I did everything I was supposed not to do because I couldn’t get out of that state. It was only later that I realized how understanding she had been. She helped me, even though it was clear that she would have preferred to play. When I finally relaxed a bit and came out of that state, I told her how much I appreciated her help, even though I hadn’t asked nicely and she had wanted to keep playing.
Do you know why it worked? Because for the rest of the day, she felt like her needs were considered, because we spent quality time doing things she enjoyed, and because we had a great time together. This is what Dr. Becky Kennedy calls “connection capital”: “There’s plenty we can do outside of the moments we need cooperation to increase the odds of compliance when it’s needed. The more we help a child, in general, feel seen, independent, trustworthy, and in control, the more willing they will be to listen to our requests. Understanding this can feel really encouraging, because there are innumerable opportunities throughout the day to build connection capital and, in a way, listening capital.”
Connection capital isn’t something we build just to get our children to cooperate, but to have a strong relationship with them, so they feel seen, respected, and loved. These are the little moments: a smile while changing their diaper, a gentle back rub when you see them after kindergarten, a walk and a chat, letting your child choose what to cook or which restaurant to go to, a hug when they’re overwhelmed by emotions, some roughhousing, a cozy pillow fort with a book…
Be present, enter their world, and show your child that you enjoy being with them! When you work on your relationship with your child, they feel it, and it makes them feel good. And when they feel good, they behave well.
If you resonate with these ideas, I warmly invite you to read more about the course “How to Help Your Child Overcome Tantrums“. If you feel like you need someone by your side in your parenting journey, welcome to the Grumpy Dumpling community! 🙂
If you found this article useful, you might also want to read:
Motivele reale pentru care copiii nu ascultă/ The Real Reasons Why Kids Don’t Listen
De ce opțiunile sunt un instrument atât de util? / Why Choices are such a Powerful Tool
When you understand the source of your child’s behaviour, you can focus on connection
Când copilul tău refuză să coopereze / When Your Child Refuses to Cooperate
Leave a Reply